În geometrie e mare tărăboi. De câteva săptămâni Cercul şi Triunghiul Echilateral, figuri de marcă, au intrat în conflict. Punctul a fost desemnat să judece între cele două părţi.
— Stimate figuri! Avem parte de un conflict neobişnuit şi vă invit să fiţi martorii acestei întâlniri unice. Vom avea de soluţionat o problemă foarte importantă. Aşadar, stimată audienţă, permiteţi-mi să vă prezint reclamanţii: Cercul şi Triunghiul Echilateral. Cercul are cuvântul.
— Onorată instanţă, m-am săturat să fiu insultat, subapreciat şi subestimat de către domnul Triunghi Echilateral. Doar pentru că are toate laturile egale şi provine dintr-o familie aleasă, cu văr Isoscel, mătuşă Romb şi bunic Trapez, nu are dreptul să mă denigreze ori de cate ori are ocazia.
— Domnule Punct, să ştiţi că Cercul nu e chiar aşa de rotund şi nevinovat precum vrea să pară. Şi eu sunt sătul să fiu atacat, să fiu făcut colţuros, să mi se repete mereu că nu am niciun rol, că îi sunt inferior şi că existenţa mea e fără rost.
— Obiectez, nu am zis că eşti fără rost, ci pur şi simplu că oamenii nu s-au folosit prea mult de forma ta, mai ales că imaginea ta nu se regăseşte mai deloc în natură. După cum bine stiţi cu toţii, soarele e rotund, pământul îmi imită şi el forma, ca să nu mai spun că şi unii oameni au capul rotund, ceea ce, evident, nu se poate spune şi despre Triunghi.
— Cercule, eu aş spune să mai cobori cu conturul pe pământ. Prea vrei să cuprinzi totul, te lauzi că te regăseşti în toate, dar eşti aşa de ipocrit încât nici nu ştim care ţi-e faţa şi care spatele. Până şi cei de-un sânge cu tine te acuză. În special vărul tău, Semicercul, spunea că îl jigneşti şi îi tot repeţi că îţi face neamul de ruşine. Eşti cam lipsit de idei şi mereu te aperi cu aceleaşi argumente, cum poate e şi normal, că doar de aia eşti ciclic. Orice figură cinstită din faţa locului trebuie să recunoască faptul că, asta e, eşti un cerc vicios. Şi dacă ai tot adus în discuţie utilitatea formei, ar trebui să ştii că oricare trei puncte (mă scuzaţi, stimate domnule Punct, că trebuie să mă refer la familia dumneavoastră, dar trebuie să explic acest aspect foarte important) sunt coplanare. Asta înseamnă că ceea ce se sprijină pe un triunghi e cu adevărat stabil. Unde mai pui că sunt forma cea mai folosită şi la semnele de circulaţie; munţii, brazii de asemenea îmi seamănă. Şi nu mai continuu ca să nu spui iar că mă cred superior.
— Stimată audienţă şi domnule Punct, sunteţi cu toţii martori şi aţi văzut cum Triunghiul Echilateral mă împunge cu colţurile lui. Am încercat să evit confruntările, deoarece ştiu că unui Cerc cu statutul meu, nu-i şade bine să se certe şi, de obicei, evit conflictele, dar ceea ce a pus capac a fost că Triunghiul a pretins că eu, cercul, mă pot înscrie între laturile lui. Asta m-a făcut să îmi pierd calmul.
— Monsieur le Cerc, tare mult îţi mai place să faci pe victima, dar de ce nu spui că şi tu m-ai provocat, susţinând sus şi tare că tu eşti figura cea mai importantă şi că tu poţi circumscrie orice formă geometrică?!
— Cred că a venit momentul să pun Punctul pe voi. Am stat şi am urmărit argumentele fiecăruia şi am observat că dorinţa voastră de a avea dreptate este aşa de mare încât vă împiedică să analizaţi lucrurile corect şi să vedeţi adevărul.
Dacă nu aţi fi fost aşa de prinşi în cearta voastră v-aţi fi dat seama că noi avem nevoie şi de soare pe cer, avem nevoie şi de puncte de echilibru, de stele, care formează triunghiuri pe cerul nopţii; de asemenea avem nevoie şi de roţi la maşină, dar şi de semne de circulaţie. Şi în plus, viaţa e scurtă şi aţi făcut prea mult scandal doar pentru a demonstra unul că cercul se înscrie în triunghi şi celălalt că cercul circumscrie triunghiul, pentru că la urma urmei cercul circumscrie triunghiul şi la rândul lui se şi înscrie în trunghi. Acum judecaţi şi singuri dacă a meritat să vă certaţi aşa pentru a demonstra care din voi e mai cuprinzător.
Aş fi înţeles, poate, dacă eram în lumea animală, unde există un lanţ trofic şi animalele cele mari le mănâncă pe cele mai mici, dar la voi nu inţeleg de ce atâta luptă. Nu contează aşa mult forma sau dimensiunea cât contează ceea ce putem realiza împreună. Nu e importantă unifomitatea ci unitatea.
P.S. Aceasta poveste a fost scrisa in tabara de jurnalism de la Paltinis. Multumesc celor ce m-au ajutat cu sugestii si idei.:)
