A mai trecut un Craciun si a mai trecut un an din viata mea, in fata mea se deschid paginile unui nou an….pagini nescrise…pe care vreau sa le scriu cu literele bucuriei si sperantei…vreau sa invat sa ma bucur mai mult de chestiile marunte ale vietii…..sa zambesc mai mult si sa manifest mai multa dragoste pentru cei de langa mine….

Cum ai reacţiona dacã ai sta în faţa unui ecran, aşteptând entuziasmat sã vezi un film pe care tu îl credeai  extraordinar şi nu ai vedea decât un ecran mare şi gol ? Ai tot aştepta, dar ecranul ar rãmâne gol  în continuare… care ar fi reacţia ta?… Acum gândeşte-te cum ar fi dacã acel film ar fi filmul vieţii tale…

O întâmplare ce mi s-a întamplat aproximativ acum un an m-a ajutat sã înteleg câteva lucruri. Împlinisem 18 ani şi am fãcut câteva poze cu familia şi prietenii, poze despre care credeam cã vor ieşi foarte bine şi pe care abia aşteptam sã le scot, fiind convinsã cã voi fi mulţumitã.

Nerãbdãtoare am mers la un studio şi am lãsat filmul la developat însã când m-am întors, am avut parte de o surprizã: persoana de la studio mi-a spus cã filmul este gol şi cã nu este nici o pozã. Nu îmi venea sã  cred, bucuria şi entuziasmul s-au transformat în dezamãgire pentru cã eu eram aşa sigurã cã am fãcut nişte poze grozave, mai ales cã erau de la împlinirea celor 18 ani. Eram aşa dezamagitã  şi mã tot întrebam ce am fãcut greşit de filmul este gol.

Peste câteva sãptãmâni, amintindu-mi de aceastã  întamplare mi-a venit în minte o întrebare, mã gândeam cum ar fi dacã aş sta în faţa lui Dumnezeu aşteptând sã vizionez filmul vieţii mele, fiind convinsã cã am trãit aşa cum El ar fi vrut şi aşteptând entuziasmatã sã aud pãrerea lui Dumnezeu despre ceea ce am fãcut pe pãmânt pentru El… M-am întrebat atunci oare cum aş reacţiona dacã Dumnezeu mi-ar spune cã filmul este gol… probabil cã m-aş gândi cum se poate aşa ceva când eu ştiu cã am fãcut atâtea lucruri pentru El, apoi mi-am dat seama cã degeaba fac eu multe lucruri, dacã ceea ce fac nu e din toatã inima, dacã nu îi sunt dedicatã în întregime. Dumnezeu nu se multumeşte cu jumãtãţi de mãsurã, El vrea totul. Nu are rost sã ne amãgim şi sã ne înşelãm singuri.

Nu vreau sã ajung în faţa lui Dumnezeu şi sã îmi zicã cã am trãit o viaţa goalã, superficialã, o viaţã în care am pierdut esenţa şi cã am ajuns sã fac totul din obişnuinţa. Degeaba activãm în bisericile noastre dacã la baza a tot ceea ce facem nu stã o motivaţie corectã, nu stã dragostea pentru El, totul e în zadar. Tot ceea ce facem trebuie sã fie din toatã inima.

Dumnezeu are nevoie de oameni dedicaţi 100%. Haideţi sã nu îi permitem lui Satan sã râdã de noi, sã nu fim creştini cãldicei… sã ieşim din mediocritate.

Dacã ai ales sã te implici în lucrarea lui Dumnezeu, indiferent de ceea ce faci, fã-o cu toatã inima, stai aproape de El, ca nu cumva la sfârşitul vieţii tale sã ai surpriza neplãcutã şi dezamãgirea sã vizionezi un film gol. Fã tot ceea ce faci cât mai bine cu putinţã şi vei viziona cel mai bun film… viaţa ta poate fi cel mai bun film pe care îl vei viziona vreodatã, dar asta depinde de cât de mult te dedici tu pentru El şi dacã îl laşi pe El sã fie regizorul.

Eu am decis… în niciun caz nu vreau sã vãd un film gol, vreau sã trãiesc o viaţã plinã… tu?… ce alegi? Ţine cont cã acest film îl poţi viziona DOAR O DATÃ…
Ar fi prea mare dezamãgirea sã fie doar un ecran gol… de tine depinde cum va fi… !!!

În geometrie e mare tărăboi. De câteva săptămâni Cercul şi Triunghiul Echilateral, figuri de marcă, au intrat în conflict. Punctul a fost desemnat să judece între cele două părţi.

— Stimate figuri! Avem parte de un conflict neobişnuit şi vă invit să fiţi martorii acestei întâlniri unice. Vom avea de soluţionat o problemă foarte importantă. Aşadar, stimată audienţă, permiteţi-mi să vă prezint reclamanţii: Cercul şi Triunghiul Echilateral. Cercul are cuvântul.

— Onorată instanţă, m-am săturat să fiu insultat, subapreciat şi subestimat de către domnul Triunghi Echilateral. Doar pentru că are toate laturile egale şi provine dintr-o familie aleasă, cu văr Isoscel, mătuşă Romb şi bunic Trapez, nu are dreptul să mă denigreze ori de cate ori are ocazia.

— Domnule Punct, să ştiţi că Cercul nu e chiar aşa de rotund şi nevinovat precum vrea să pară. Şi eu sunt sătul să fiu atacat, să fiu făcut colţuros, să mi se repete mereu că nu am niciun rol, că îi sunt inferior şi că existenţa mea e fără rost.

— Obiectez, nu am zis că eşti fără rost, ci pur şi simplu că oamenii nu s-au folosit prea mult de forma ta, mai ales că imaginea ta nu se regăseşte mai deloc în natură. După cum bine stiţi cu toţii, soarele e rotund, pământul îmi imită şi el forma, ca să nu mai spun că şi unii oameni au capul rotund, ceea ce, evident, nu se poate spune şi despre Triunghi.

— Cercule, eu aş spune să mai cobori cu conturul pe pământ. Prea vrei să cuprinzi totul, te lauzi că te regăseşti în toate, dar eşti aşa de ipocrit încât nici nu ştim care ţi-e faţa şi care spatele. Până şi cei de-un sânge cu tine te acuză. În special vărul tău, Semicercul, spunea că îl jigneşti şi îi tot repeţi că îţi face neamul de ruşine. Eşti cam lipsit de idei şi mereu te aperi cu aceleaşi argumente, cum poate e şi normal, că doar de aia eşti ciclic. Orice figură cinstită din faţa locului trebuie să recunoască faptul că, asta e, eşti un cerc vicios. Şi dacă ai tot adus în discuţie utilitatea formei, ar trebui să ştii că oricare trei puncte (mă scuzaţi, stimate domnule Punct, că trebuie să mă refer la familia dumneavoastră, dar trebuie să explic acest aspect foarte important) sunt coplanare. Asta înseamnă că ceea ce se sprijină pe un triunghi e cu adevărat stabil. Unde mai pui că sunt forma cea mai folosită şi la semnele de circulaţie; munţii, brazii de asemenea îmi seamănă. Şi nu mai continuu ca să nu spui iar că mă cred superior.

— Stimată audienţă şi domnule Punct, sunteţi cu toţii martori şi aţi văzut cum Triunghiul Echilateral mă împunge cu colţurile lui. Am încercat să evit confruntările, deoarece ştiu că unui Cerc cu statutul meu, nu-i şade bine să se certe şi, de obicei, evit conflictele, dar ceea ce a pus capac a fost că Triunghiul a pretins că eu, cercul, mă pot înscrie între laturile lui. Asta m-a făcut să îmi pierd calmul.

— Monsieur le Cerc, tare mult îţi mai place să faci pe victima, dar de ce nu spui că şi tu m-ai provocat, susţinând sus şi tare că tu eşti figura cea mai importantă şi că tu poţi circumscrie orice formă geometrică?!

— Cred că a venit momentul să pun Punctul pe voi. Am stat şi am urmărit argumentele fiecăruia şi am observat că dorinţa voastră de a avea dreptate este aşa de mare încât vă împiedică să analizaţi lucrurile corect şi să vedeţi adevărul.

Dacă nu aţi fi fost aşa de prinşi în cearta voastră v-aţi fi dat seama că noi avem nevoie şi de soare pe cer, avem nevoie şi de puncte de echilibru, de stele, care formează triunghiuri pe cerul nopţii; de asemenea avem nevoie şi de roţi la maşină, dar şi de semne de circulaţie. Şi în plus, viaţa e scurtă şi aţi făcut prea mult scandal doar pentru a demonstra unul că cercul se înscrie în triunghi şi celălalt că cercul circumscrie triunghiul, pentru că la urma urmei cercul circumscrie triunghiul şi la rândul lui se şi înscrie în trunghi. Acum judecaţi şi singuri dacă a meritat să vă certaţi aşa pentru a demonstra care din voi e mai cuprinzător.

Aş fi înţeles, poate, dacă eram în lumea animală, unde există un lanţ trofic şi animalele cele mari le mănâncă pe cele mai mici, dar la voi nu inţeleg de ce atâta luptă. Nu contează aşa mult forma sau dimensiunea cât contează ceea ce putem realiza împreună. Nu e importantă unifomitatea ci unitatea.

P.S. Aceasta poveste a fost scrisa in tabara de jurnalism de la Paltinis. Multumesc celor ce m-au ajutat cu sugestii si idei.:)

Cineva spunea că fiecare poartă în suflet o melodie necantată , o melodie ce asteaptă să iasă la iveală.Cand am auzit această frază am început să mă gandesc ce melodie port eu ,ce cantec așteaptă să iasă la iveală din mine și gandul mi-a zburat la ceea ce un creștin ar trebui să exprime prin modul lui de viață zilnic.M-am intrebat ce fac eu cu ceea ce Dumnezeu a pus în mine, ce văd cei din jur în mine,răspandesc eu lumină în jurul meu și multe alte întrebări care m-au făcut să reflectez mai mult la viața mea.
Dar tu? Te- ai gandit vreodată la potențialul extraordinar ce există în tine?
Dumnezeu a pus și în tine o melodie ,ce abia așteaptă să fie auzită de ceilalți. Ce faci tu cu ea , o lași să fie auzită și de cei din jurul tău sau vrei sa o ții pt tine? Dumnezeu vrea ca tu să fii lumină. Suntem responsabili de felul în care trăim ,de mesajul pe care îl transmitem celor din jur și candva vom da socoteală pentru aceasta.
A venit vremea să se audă și să se răspandească cantecul luminii! O lumină aprinde o altă lumină ,dar pentru aceasta trebuie să nu o mai ții sub obroc ci să o lași să se extindă și să aprindă cat mai multe suflete. In fiecare zi cantăm o notă astfel încat la sfarșitul vieții vom realiza un întreg cantec închinat Creatorului nostru.De noi și de felul în care noi trăim depinde dacă acest cantec va fi unul al luminii sau nu . Incepe chiar de azi să dai drumul melodiei din sufletul tău și să scoți la vedere ceea ce există în tine,te vei simți și tu mai bine și cei din jurul tău vor fi binecuvantați dacă vei face aceasta.
Gandește-te ,Dumnezeu te invită să canți un cantec pentru El ,un cantec al luminii ,cum răspunzi tu acestei invitații ? Lasă ca prima notă să se așeze pe portativul vieții și cu siguranță nu vei regreta … vei fi autorul celui mai frumos cantec…Cantecul luminii!